singur în pat,
nedospit,
pe cearceaful pătat,
de amintirile ei.
privesc pierdut cum trec
clipele vieții.
o noua provocare!
fereastra inimii
o deschid.
aerul proaspăt al speranței
străbate
cămările păienjenite;
consolare !
dulce-mbărbătare !
cafeau de dimineață,
cumpăna singurătății,
te așteaptă!
aroma ei este
irezistibilă.
un imbold,
de a fi propriul martor :
al unei alte zile,
al unei alte iubiri,
al unei alte dureri,
al unei alte decepții.
traversez zâmbind
prăpăstiile vieții.